FEMEIA ROMA ÎN SOCIETATEA ROMANEASCA.

FEMEIA ROMA ÎN SOCIETATEA ROMANEASCA.

Problema: femeia roma dublu discriminata -de gen si rasa.
Lipsa femeii rome din viata publica a societatii si lipsa stimei de sine a femilor rome care determina resemnare si apatie fata de discriminarea din viata publica si socio-economica a societatii.
Femeile rome sunt supuse dublei discriminării din cauza factorilor care ţin de mentalitate comunităţii, dar si din cauza stereotipurilor atitudinale si a relaţiilor de familie. In acest context dezvoltarea unor programe care sa aibă ca tema facilitarea accesului femeii roma in viata publica ar reduce drastic efectele negative in rândul comunităţii .In acest sens, ne propunem sa inputerniceasca de 2 ori femeia roma:
Odata in viata privata (in comunitatea de romi si propria familie ) prin : identificarea lideirilor locali de opinie, ateliere de lucru la nivel local cu focus group, elaborarea de planuri locale de actiune; campanii publice de promovarea femeii roma cu respectarea drepturilor si demnitatilor acesteia. Dezvoltaea dialogului intre liderii locali/judeteni/regionali si nationali.
A doua oara prin promovarea femeii roma in viata pubica cu participare activa in procesul electoral, in alegeri generale, in institutiile de stat pe principiul masurilor affirmative, prevenirea si combaterea discriminarii de gen si promovarea competitiei in conditii de egalitate de sanse intre barbati si femei, europenizarea politicilor de gen in miscarea romilor.
Lipsa implicării femeii la nivelul deciziilor politice a lăsat fără ecou implementarea politicilor sociale şi cele focusate pe minoritatea roma, de aceea încercăm să promovăm femeia roma ca şi catalizator al implementării politicilor pentru romi la toate nivelele.
Avem o Agenţie Naţională pentru Romi, o Strategie de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, un Plan Naţional, un Deceniu de Incluziune, zeci de ONG-uri, programe şi proiecte, iar din 2007 avem şi fonduri structurale. Dar românii rămân rasişti şi intoleranţi, nu renunţă la prejudecăţi şi nici nu recunosc că le-ar avea - sunt "antiţiganişti": o campanie publică pentru colectarea de rechizite şi haine pentru elevii romi e parodiată pe Internet cu sloganul "<< Copiii romi vrea să merge pă şcoală >>. O campanie socială susţinută financiar de 20 de milioane de români şi unguri"; o ziaristă întreabă la o conferinţă de presă de ce romii se plâng atât de discriminare, că doar e vina lor; într-o revistă online, un autor explica marea mişelie a folosirii vocabulei "rrom", menită să submineze întregul popor român prin asimilarea sa cu ţiganii.
Dacă mişcarea feministă a obţinut drepturile propriu-zise ale femeii, dar mai are de lucrat la atitudinea bărbaţilor, mişcarea activistă roma e pe drumul cel bun în ceea ce priveşte programele pilot sau măsurile afirmative, mai are nevoie de multă susţinere financiară si umană pentru generalizarea acestor programe şi îmbunătăţirea propriu-zisă a situaţiei etnicilor romi şi se loveşte de un zid aproape de neclintit în ceea ce priveşte mentalităţile. În ţări cum ar fi Albania, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Fosta
Republică Iugoslavă, Macedonia, Muntenegru, România şi Serbia şomajul în rândul persoanelor roma şi în special femeilor roma este în mediu între 50 şi 90%.
Reprezentantele minorităţii roma suferă de discriminare multiplă (de gen-femeia ; rasă-roma ;social-needucată si necalificată profesional) în România şi nu numai.
Lipsa femeii rome din viaţa publică a societăţii şi lipsa stimei de sine a femilor rome care determină resemnare şi apatie faţă de discriminarea din viaţa publică şi socio-economica a societăţii.

Femeile rome sunt supuse discriminării din cauza factorilor care ţin de mentalitate comunităţii, dar şi din cauza stereotipurilor atitudinale şi a relaţiilor de familie. În acest context dezvoltarea unor programe care să aibă ca temă facilitarea accesului femeii roma în viata publică ar reduce drastic efectele negative în rândul comunităţii .

Este necesară promovarea femeilor rome în comunitate şi societate, recunoaşterea responsabilităţilor acesteia în familie şi societate, asigurarea de şanse egale pentru accederea femeilor rrome în viaţa publică a societăţii, promovarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi, participarea lor la viaţa politică, socială şi economică cât şi rolul pe care femeia îl joacă în dezvoltarea familiei, al copilului, al comunităţii per ansamblu.

Femeia devine astfel un catalizator al societăţii civile roma în dezvoltarea unei reţele profesioniste pentru reprezentare intereselor etniei roma în raport cu instituţiile statului la toate nivelele vieţii publice şi poltice şi în mobilizarea, implicarea şi responsabilizarea factorilor sociali în accesarea de fonduri menite sa amelioreza situaţia romilor, asigurarea de consultanţă în elaborarea de proiecte focusate pe comunităţile de romi.
Conştientizarea femeii roma priviind importanţa dezvoltării personale precum şi a indepedenţei în societate, prin promovarea importanţei finalizării educaţiei şi a oportunităţilor din sistemul educaţional. Acest lucru va contribui la creşterea stimei de sine cât şi la promovarea valorilor culturale şi lingvistice ale etniei şi totodată la modernizarea/ emanciparea comunităţilor locale de romi
Promovarea, păstrarea şi afirmarea identităţii cultural -tradiţionale a romilor şi diseminarea istoriei romilor de la origine şi până în prezent. Aceasta va avea ca efect creşterea gradului de toleranţă a populaţiei majoritare faţă de minoritatea roma în general şi faţă de femeia roma în special şi totodată ameliorarea imaginii publice a romilor din mass-media locală.

1. Misiunea .
Implicarea femeilor rome in procesul de Dezvoltarea comunitară a comunităţilor locale.
2. Viziunea:
Femei rome in cadrul Structurilor specifice, responsabile in mobilizarea institutiilor statului sa implementeze politicile sociale focusate pe romi in parteneriat cu comunitatile locale.
3. Scopul fundamental. Dezvoltarea unei retele de femei rome, deschise, organizatiilor neguvernamentale cu impact sustinut asupra dezvoltarii durabile a comunitatilor de romi.
4. Obiectivele:

a. Cresterea Activismului civic a femeii rome in viata publica –promovarea parteneriatul de gen in sfera publica si privata
b. Dezvoltarea unei structuri parteneriale care sa asigura participarea activa a romilor in procesele de realizare a politicilor publice destinate comunitatilor de romi din Romania la nivel local,Judetean, regional si national.
c. Promoveaza afirmarea identitatii etnice, a nondiscriminarii si a diversitatii multiculturale.
d. Dezvolta mecanisme care sa faciliteze implicarea femeii roma in implementarea, monitorizarea si evaluarea actelor normative guvernamentale si interguvernamentale cu privire la romi.
e. Asigura consiliere si experienta specifica in procesul de dezvoltare comunitara in localitatile reprezentate de Grupuri de Initiativa. Capacitarea si responsabilizarea resursei umane roma pentru reprezentarea intereselor comunitare.
f. Desfasoara activitati de lobby si advocaccy in vederea mobilizarii institutiilor statului si a comunitatilor locale in implementarea politicilor sociale focusate pe romi.
g. Mobilizeaza si implica comunitatile de romi in procesul decizional precum si in implementarea si monitorizarea activitatilor prin intermediul Grupurilor de Initiativa.
h. Dezvoltarea spiritului cetatenesc prin educatie civic electorala.
i. Elaboreaza si propune programe cu finantare externa focusate pe comunitatile de romi, avand la baza procesul de dezvoltare comunitara desfasurat de catre femeile rome, care identifica si prioritizeaza propriile probleme in mod ebiectiv.
Ce urmarim:
1. Imputernicirea femeii roma in procesul consultativ/decizional, in influentarea si monitorizarea agendelor publice al comunitatilor locale.
2. Formarea acestei echipe de lucru manageriale, la nivel local, asigură o abordare articulată al Planului general de măsuri din Strategia Naţională de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor şi promovare a incluziunii sociale –implementarea acestora la nivel local.
2. Implicarea femeilor rome, incurajarea acţiunelor si initiativelor comunitare, în ce priveşte identificarea unor soluţii de dezvoltare durabilă a propriei comunităţi. Elaborare de planuri locale de actiune si bugetarea acestora la bugetul de stat, de proiecte focalizate pe comunităţile de romi.
3. Incheierea de parteneriate viabile dintre societatea civilă, Grupuri de Initiativa locala şi instituţiile publice locale, in vederea ameliorarii problematicii roma.
4. Dezvoltarea de structurii civile femenine, la nivel regional, ca. si organism de consultanta, partener cu expertiza roma in activitatile de implementare a politicilor pro romi, in toate etapele procesului de inculuziune socio-cultural si educational a romilor in societatea romaneasca.

Drept pentru care femeia roma va trebui împuternicită în două directii:
 O dată în viaţa privată (în comunitatea de romi şi propria familie ) prin : identificarea liderilor locali de opinie, ateliere de lucru la nivel local cu focus group, elaborarea de planuri locale de acţiune; campanii publice de promovare a femeii roma cu respectarea drepturilor şi demnităţilor acesteia.
 A doua oară prin promovarea femeii roma în viaţa publică cu participare activă în procesul electoral, în alegeri locale sau generale, prevenirea si combaterea discriminării de gen şi promovarea competiţiei în condiţii de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, europenizarea politicilor de gen în mişcarea romilor.
Promovarea participării egale a femeilor şi bărbaţilor în comunitate si familie. Implicarea bărbaţilor în promovarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Includerea femeilor rome, în procesul de luare de decizii administrativ locale care afectează comunitatea în ansamblu precum şi mobilizarea acesteia la activităţile proiectelor ce vizează ameliorarea situaţiei date de la identificrea problemei şi până la monitorizare şi evaluare. Astfel echipele de proiect vor beneficia de o mai bună responsabilizare, oferită de existenţa unui echilibru de gen şi vârstă instituţionalizat, fiind statistic demontrat că acolo unde există acest tip de echilibru dinamica acţiunilor fiind pozitive iar scopurile fiecarii entităţi fiind mai facil de atins decât acolo unde deciziile sunt luate de o singură categorie, (barbaţi, tineri sau femei). Dorim un echilibru de gen şi vârstă pentru a putea venii în întâmpinarea nevoilor tuturor cetăţenilor romi.
Acţiunile de lobby şi advocacy la nivel local pentru promovarea femeii roma în viaţa pubică cu participare activă în procesul electoral, prevenirea şi combaterea discriminării de gen şi competiţia în condiţii de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, europenizarea politicilor de gen în mişcarea romilor vor avea ca rezultate majore introducerea problematicii femeii roma pe agendele instituţiilor locale şi mobilizarea acestora în acordarea şanselor egale pentru accesul la serviciile publice şi totodata creşterea stimei de sine şi încrederii în forţele proprii a reprezentantelor minorităţii roma. Pe termen mediu şi lung va avea ca efect realizarea unui elite de femei ce vor putea fi oferite ca modele positive.
Femeia roma reprezinta un factor important in mobilizarea comunitatilor de romi pentru implementarea politicilor publice focalizate pe romi. Modelul functional de implicare a femeii roma in implementarea politicilor publice la nivel local multiplicat la nivel regional, centralizat si adaptat in cadrul strategiilor nationale pentru romi poate deveni factorul catalizator interesat pentru implementarea si monitorizarea politicilor focalizate pe comunitatile de romi.
In acest sens consideram ca:
== nevoia de elaborate a unei politici de gen europeana si bugetarea unei strategii de promovare a femeii roma este imperios necesara.
== este necesara multiplicarea proiectului "Feminist Identity in RAON" care sa contribuie la promovarea femeii la nivelul celor 8 regiuni din Romania
Activitati necesare:
===dezbateri publice pe tema nevoii de implicare sociala a femeii roma, cu respectarea specificului traditional si cultural.
===Imputernicirea femeii roma pe plan local prin ateliere de lucru, campanii publice de promovare a femeii si implicarea acestora in elaborarea planurilor de actiune locale cu focalizare pe comunitatile de romi.
===Activitati de promovare a femeii rome, pe principiul masurilor afirmative, in viata publica si sociala.

FEMEIA ROMA ÎN SOCIETATEA ROMANEASCA.

FEMEIA ROMA ÎN SOCIETATEA ROMANEASCA.

Problema: femeia roma dublu discriminata -de gen si rasa.
Lipsa femeii rome din viata publica a societatii si lipsa stimei de sine a femilor rome care determina resemnare si apatie fata de discriminarea din viata publica si socio-economica a societatii.
Femeile rome sunt supuse dublei discriminării din cauza factorilor care ţin de mentalitate comunităţii, dar si din cauza stereotipurilor atitudinale si a relaţiilor de familie. In acest context dezvoltarea unor programe care sa aibă ca tema facilitarea accesului femeii roma in viata publica ar reduce drastic efectele negative in rândul comunităţii .In acest sens, ne propunem sa inputerniceasca de 2 ori femeia roma:
Odata in viata privata (in comunitatea de romi si propria familie ) prin : identificarea lideirilor locali de opinie, ateliere de lucru la nivel local cu focus group, elaborarea de planuri locale de actiune; campanii publice de promovarea femeii roma cu respectarea drepturilor si demnitatilor acesteia. Dezvoltaea dialogului intre liderii locali/judeteni/regionali si nationali.
A doua oara prin promovarea femeii roma in viata pubica cu participare activa in procesul electoral, in alegeri generale, in institutiile de stat pe principiul masurilor affirmative, prevenirea si combaterea discriminarii de gen si promovarea competitiei in conditii de egalitate de sanse intre barbati si femei, europenizarea politicilor de gen in miscarea romilor.
Lipsa implicării femeii la nivelul deciziilor politice a lăsat fără ecou implementarea politicilor sociale şi cele focusate pe minoritatea roma, de aceea încercăm să promovăm femeia roma ca şi catalizator al implementării politicilor pentru romi la toate nivelele.
Avem o Agenţie Naţională pentru Romi, o Strategie de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, un Plan Naţional, un Deceniu de Incluziune, zeci de ONG-uri, programe şi proiecte, iar din 2007 avem şi fonduri structurale. Dar românii rămân rasişti şi intoleranţi, nu renunţă la prejudecăţi şi nici nu recunosc că le-ar avea - sunt "antiţiganişti": o campanie publică pentru colectarea de rechizite şi haine pentru elevii romi e parodiată pe Internet cu sloganul "<< Copiii romi vrea să merge pă şcoală >>. O campanie socială susţinută financiar de 20 de milioane de români şi unguri"; o ziaristă întreabă la o conferinţă de presă de ce romii se plâng atât de discriminare, că doar e vina lor; într-o revistă online, un autor explica marea mişelie a folosirii vocabulei "rrom", menită să submineze întregul popor român prin asimilarea sa cu ţiganii.
Dacă mişcarea feministă a obţinut drepturile propriu-zise ale femeii, dar mai are de lucrat la atitudinea bărbaţilor, mişcarea activistă roma e pe drumul cel bun în ceea ce priveşte programele pilot sau măsurile afirmative, mai are nevoie de multă susţinere financiară si umană pentru generalizarea acestor programe şi îmbunătăţirea propriu-zisă a situaţiei etnicilor romi şi se loveşte de un zid aproape de neclintit în ceea ce priveşte mentalităţile. În ţări cum ar fi Albania, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Fosta
Republică Iugoslavă, Macedonia, Muntenegru, România şi Serbia şomajul în rândul persoanelor roma şi în special femeilor roma este în mediu între 50 şi 90%.
Reprezentantele minorităţii roma suferă de discriminare multiplă (de gen-femeia ; rasă-roma ;social-needucată si necalificată profesional) în România şi nu numai.
Lipsa femeii rome din viaţa publică a societăţii şi lipsa stimei de sine a femilor rome care determină resemnare şi apatie faţă de discriminarea din viaţa publică şi socio-economica a societăţii.

Femeile rome sunt supuse discriminării din cauza factorilor care ţin de mentalitate comunităţii, dar şi din cauza stereotipurilor atitudinale şi a relaţiilor de familie. În acest context dezvoltarea unor programe care să aibă ca temă facilitarea accesului femeii roma în viata publică ar reduce drastic efectele negative în rândul comunităţii .

Este necesară promovarea femeilor rome în comunitate şi societate, recunoaşterea responsabilităţilor acesteia în familie şi societate, asigurarea de şanse egale pentru accederea femeilor rrome în viaţa publică a societăţii, promovarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi, participarea lor la viaţa politică, socială şi economică cât şi rolul pe care femeia îl joacă în dezvoltarea familiei, al copilului, al comunităţii per ansamblu.

Femeia devine astfel un catalizator al societăţii civile roma în dezvoltarea unei reţele profesioniste pentru reprezentare intereselor etniei roma în raport cu instituţiile statului la toate nivelele vieţii publice şi poltice şi în mobilizarea, implicarea şi responsabilizarea factorilor sociali în accesarea de fonduri menite sa amelioreza situaţia romilor, asigurarea de consultanţă în elaborarea de proiecte focusate pe comunităţile de romi.
Conştientizarea femeii roma priviind importanţa dezvoltării personale precum şi a indepedenţei în societate, prin promovarea importanţei finalizării educaţiei şi a oportunităţilor din sistemul educaţional. Acest lucru va contribui la creşterea stimei de sine cât şi la promovarea valorilor culturale şi lingvistice ale etniei şi totodată la modernizarea/ emanciparea comunităţilor locale de romi
Promovarea, păstrarea şi afirmarea identităţii cultural -tradiţionale a romilor şi diseminarea istoriei romilor de la origine şi până în prezent. Aceasta va avea ca efect creşterea gradului de toleranţă a populaţiei majoritare faţă de minoritatea roma în general şi faţă de femeia roma în special şi totodată ameliorarea imaginii publice a romilor din mass-media locală.

1. Misiunea .
Implicarea femeilor rome in procesul de Dezvoltarea comunitară a comunităţilor locale.
2. Viziunea:
Femei rome in cadrul Structurilor specifice, responsabile in mobilizarea institutiilor statului sa implementeze politicile sociale focusate pe romi in parteneriat cu comunitatile locale.
3. Scopul fundamental. Dezvoltarea unei retele de femei rome, deschise, organizatiilor neguvernamentale cu impact sustinut asupra dezvoltarii durabile a comunitatilor de romi.
4. Obiectivele:

a. Cresterea Activismului civic a femeii rome in viata publica –promovarea parteneriatul de gen in sfera publica si privata
b. Dezvoltarea unei structuri parteneriale care sa asigura participarea activa a romilor in procesele de realizare a politicilor publice destinate comunitatilor de romi din Romania la nivel local,Judetean, regional si national.
c. Promoveaza afirmarea identitatii etnice, a nondiscriminarii si a diversitatii multiculturale.
d. Dezvolta mecanisme care sa faciliteze implicarea femeii roma in implementarea, monitorizarea si evaluarea actelor normative guvernamentale si interguvernamentale cu privire la romi.
e. Asigura consiliere si experienta specifica in procesul de dezvoltare comunitara in localitatile reprezentate de Grupuri de Initiativa. Capacitarea si responsabilizarea resursei umane roma pentru reprezentarea intereselor comunitare.
f. Desfasoara activitati de lobby si advocaccy in vederea mobilizarii institutiilor statului si a comunitatilor locale in implementarea politicilor sociale focusate pe romi.
g. Mobilizeaza si implica comunitatile de romi in procesul decizional precum si in implementarea si monitorizarea activitatilor prin intermediul Grupurilor de Initiativa.
h. Dezvoltarea spiritului cetatenesc prin educatie civic electorala.
i. Elaboreaza si propune programe cu finantare externa focusate pe comunitatile de romi, avand la baza procesul de dezvoltare comunitara desfasurat de catre femeile rome, care identifica si prioritizeaza propriile probleme in mod ebiectiv.
Ce urmarim:
1. Imputernicirea femeii roma in procesul consultativ/decizional, in influentarea si monitorizarea agendelor publice al comunitatilor locale.
2. Formarea acestei echipe de lucru manageriale, la nivel local, asigură o abordare articulată al Planului general de măsuri din Strategia Naţională de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor şi promovare a incluziunii sociale –implementarea acestora la nivel local.
2. Implicarea femeilor rome, incurajarea acţiunelor si initiativelor comunitare, în ce priveşte identificarea unor soluţii de dezvoltare durabilă a propriei comunităţi. Elaborare de planuri locale de actiune si bugetarea acestora la bugetul de stat, de proiecte focalizate pe comunităţile de romi.
3. Incheierea de parteneriate viabile dintre societatea civilă, Grupuri de Initiativa locala şi instituţiile publice locale, in vederea ameliorarii problematicii roma.
4. Dezvoltarea de structurii civile femenine, la nivel regional, ca. si organism de consultanta, partener cu expertiza roma in activitatile de implementare a politicilor pro romi, in toate etapele procesului de inculuziune socio-cultural si educational a romilor in societatea romaneasca.

Drept pentru care femeia roma va trebui împuternicită în două directii:
 O dată în viaţa privată (în comunitatea de romi şi propria familie ) prin : identificarea liderilor locali de opinie, ateliere de lucru la nivel local cu focus group, elaborarea de planuri locale de acţiune; campanii publice de promovare a femeii roma cu respectarea drepturilor şi demnităţilor acesteia.
 A doua oară prin promovarea femeii roma în viaţa publică cu participare activă în procesul electoral, în alegeri locale sau generale, prevenirea si combaterea discriminării de gen şi promovarea competiţiei în condiţii de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, europenizarea politicilor de gen în mişcarea romilor.
Promovarea participării egale a femeilor şi bărbaţilor în comunitate si familie. Implicarea bărbaţilor în promovarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Includerea femeilor rome, în procesul de luare de decizii administrativ locale care afectează comunitatea în ansamblu precum şi mobilizarea acesteia la activităţile proiectelor ce vizează ameliorarea situaţiei date de la identificrea problemei şi până la monitorizare şi evaluare. Astfel echipele de proiect vor beneficia de o mai bună responsabilizare, oferită de existenţa unui echilibru de gen şi vârstă instituţionalizat, fiind statistic demontrat că acolo unde există acest tip de echilibru dinamica acţiunilor fiind pozitive iar scopurile fiecarii entităţi fiind mai facil de atins decât acolo unde deciziile sunt luate de o singură categorie, (barbaţi, tineri sau femei). Dorim un echilibru de gen şi vârstă pentru a putea venii în întâmpinarea nevoilor tuturor cetăţenilor romi.
Acţiunile de lobby şi advocacy la nivel local pentru promovarea femeii roma în viaţa pubică cu participare activă în procesul electoral, prevenirea şi combaterea discriminării de gen şi competiţia în condiţii de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, europenizarea politicilor de gen în mişcarea romilor vor avea ca rezultate majore introducerea problematicii femeii roma pe agendele instituţiilor locale şi mobilizarea acestora în acordarea şanselor egale pentru accesul la serviciile publice şi totodata creşterea stimei de sine şi încrederii în forţele proprii a reprezentantelor minorităţii roma. Pe termen mediu şi lung va avea ca efect realizarea unui elite de femei ce vor putea fi oferite ca modele positive.
Femeia roma reprezinta un factor important in mobilizarea comunitatilor de romi pentru implementarea politicilor publice focalizate pe romi. Modelul functional de implicare a femeii roma in implementarea politicilor publice la nivel local multiplicat la nivel regional, centralizat si adaptat in cadrul strategiilor nationale pentru romi poate deveni factorul catalizator interesat pentru implementarea si monitorizarea politicilor focalizate pe comunitatile de romi.
In acest sens consideram ca:
== nevoia de elaborate a unei politici de gen europeana si bugetarea unei strategii de promovare a femeii roma este imperios necesara.
== este necesara multiplicarea proiectului "Feminist Identity in RAON" care sa contribuie la promovarea femeii la nivelul celor 8 regiuni din Romania
Activitati necesare:
===dezbateri publice pe tema nevoii de implicare sociala a femeii roma, cu respectarea specificului traditional si cultural.
===Imputernicirea femeii roma pe plan local prin ateliere de lucru, campanii publice de promovare a femeii si implicarea acestora in elaborarea planurilor de actiune locale cu focalizare pe comunitatile de romi.
===Activitati de promovare a femeii rome, pe principiul masurilor afirmative, in viata publica si sociala.

Romi romanizati si problemele

45% dintre romii din Romania se declara romi romanizati - acea categorie de romi care pastreaza doar in mica masura caracteristicile culturale ale etniei, fiind educati in spiritul culturii romane, arata datele Barometrului Incluziunii Romilor, lansat astazi de Fundatia pentru o Societate Deschisa. O proportie de aproximativ 15% sunt rudari si vatrari, neamuri de asemenea relativ asimilate culturii majoritare. Aproximativ 15% se identifica cu neamurile mai traditionale ale caldararilor, ursarilor sau caramidarilor, iar restul de aproximativ 25% se considera "doar tigan" sau se afiliaza altui neam.

Romii din Romania constituie un grup etnic eterogen din punct de vedere cultural, dar au in comun probleme importante legate de nivelul de trai scazut, accesul redus la bunuri publice, capitalul educational limitat si conditiile precare in care locuiesc.

Starea proasta a locuirii este dublata de probleme financiare (aproape jumatate dintre romi nu au avut nici o sursa de venit in luna care a precedat culegerea datelor si o zecime dintre gospodarii nu au obtinut nici un venit). Acest lucru justifica faptul ca aproape 40% dintre gospodariile de romi au datorii (procentul este la jumatate in cazul gospodariilor formate din indivizi de alte etnii) si pentru cele mai multe dintre familii valoarea imprumuturilor este mai mare decat veniturile totale acumulate intr-o luna.

Barometrul Incluziunii Romilor indica o structura educationala a romilor mult diferita de cea a restului populatiei: 23% dintre respondentii romi nu au scoala, 27% au absolvit patru clase, iar 33% au opt clase - fata de 2% fara scoala, 11% cu patru clase si 24% cu opt clase in randul celorlalte etnii considerate impreuna; 95% dintre romi nu au absolvit liceul, comparat cu 60% in randul celorlalti respondenti. Mai mult, romii par sa fi beneficiat mult mai putin de o crestere a nivelului scolar de-a lungul timpului decat membrii celorlalte etnii din Romania. Astfel, in datele sondajului diferenta intre nivelul educational al persoanelor sub 40 de ani fata de cel al persoanelor care au peste 40 de ani este mult mai mica in cazul romilor decat in cazul celorlalti respondenti. Chiar si dintre respondentii romi mai tineri, 95% nu au liceu, iar 21% nu au nici un fel de scoala.

De asemenea, participarea scolara a copiilor din familiile de romi este semnificativ mai scazuta decat in cazul celorlalte familii. Din totalul copiilor intre 0-6 ani aflati in gospodariile subiectilor ne-romi, 48% nu merg nici la gradinita, nici la cresa - fata de 80% in cazul copiilor romi. 19% dintre copiii romi cu varste intre 7 si 11 ani nu merg la scoala, fata de 2% dintre cei romani din aceeasi categorie de varsta. Pentru copiii peste 11 ani, 39% nu merg la scoala in cazul subiectilor romi, fata de 9% in cazul subiectilor ne-romi.

„Sistemul educational romanesc este inca departe de a face fata problemei deficitului de educatie cu care se confrunta generatie dupa generatie de romi - desi problema nu este nici noua, nici necunoscuta. Prin urmare, resursele de care vor dispune copiii si tinerii romi de azi pentru a se adapta la un mediu social in schimbare tot mai rapida sunt sever limitate. Fara sprijinul statului pentru formarea scolara si profesionala in copilarie si tinerete, generatiile rome continua sa intre in viata cu o nevoie accentuata de sprijin familial si public, care le va marca intreaga viata", afirma sociologul Cosima Rughinis, membra a echipei care a realizat cercetarea.

Chiar daca societatea romaneasca a devenit mai toleranta fata de romi, (in 1993 peste 70% dintre romani refuzau sa aiba vecini romi, iar in 2006 ponderea acestora s-a redus la jumatate, numai 36% afirmand acest lucru), romii continua sa se simta discriminati in societate. Discriminarea cel mai puternic resimtita de catre romi apare in interactiunea cu angajatii primariilor, ai politiei si din sistemul sanitar. Nivelul cel mai scazut de discriminare este resimtit in cadrul scolii.

Studiul foloseste datele culese prin doua sondaje de opinie realizate in paralel in perioada 16-30 noiembrie 2006, cu un chestionar unic, primul reprezentativ pentru intreaga populatie a Romaniei (1215 persoane, marja de eroare ±2,9%), iar cel de-al doilea reprezentativ pentru romii din Romania (1.387 de persoane de etnie roma, autoidentificati, marja de eroare de ±2,6%).

Studiul realizat de o echipa de cercetatori ai Fundatiei Soros Romania se inscrie sub egida:
Deceniului de Incluziune a Romilor.

Concluzie

Ne aflam intr-un cerc vicios de discriminare, lipsa de respect, lipsa de interes, lipsa de intelegere din partea romanilor care duc la saracie, care duce la cresterea criminalitatii si la lipsa de educatie scolara in randul rromilor, care duc la mai multa discriminare, lipsa de respect...

Aceste prejudecati persista si pentru ca este nevoie de un tap ispasitor, in special in conditiile economice dificile in care se afla tara noastra. Spre exemplu: Romania nu are o reputatie prea buna in Vest. Motivele sunt complexe si in general greu de izolat. Totodata, ele sunt greu de acceptat. Rromii insa sunt usor de invinuit pentru aceasta, pornind de la cazuri izolate de genul "rromii au mancat lebedele din Viena". Odata ce rromilor li s-a atribuit acest calificativ, mentalitatea este greu de schimbat. Cine e interesat de rromii care nu fura? Cine este interesat de rromii care fac cinste tarii noastre peste hotare? Nimeni. Mass-media exploateaza interesul populatiei cu titluri ca un tigan a "furat" si prin aceasta contribuie la continuarea acestui cerc vicios, deoarece majoritatea populatiei primeste informatii despre rromi din mass-media si nu de la rromi. Rromii pe care ii vad oamenii nu sunt, in general, reprezentativi: un cersetor rrom sau un copil al strazii este mai usor de vazut decat un copil rrom care se duce la scoala. Multi rromi care au un statut social si economic mai ridicat nu spun la toata lumea ca sunt rromi pentru ca prin aceasta nu au nimic de castigat si multe de pierdut.

Istoria rromilor este un incredibil sir de persecutii si discriminare. Cauzele care au dus la situatia economica si educationala a rromilor din ziua de astazi, precum si cele care au dus la discriminarea cu care ei se confrunta sunt mult mai multe si mai complexe decat cele prezentate aici. Ele trebuie recunoscute si intelese, atat de rromi cat si de restul romanilor, pentru ca cercul vicios in care ne aflam sa fie intrerupt.

O Perspectiva Istorica

Vanzatori ambulanti de cosuri

Rromii au venit in Europa ca o natiune unita prin limba, cultura si origine, dar in grupuri mici si raspandite pe o arie mare. Prin urmare, rromilor le-au lipsit mijloacele prin care alte populatii isi apara interesele. Ei nu au avut putere politica sau militara, o religie a lor sau un teritoriu cu care sa se identifice.

Asocierea cu amenintarea islamica, pielea lor inchisa la culoare - sa mentionez ca mai inainte am zis ca rromii nu sunt neaparat mai negri referindu-ma la prezent, pe cand aici ma refer la realitatea de acum 600 de ani - si stilul de viata nomadic au creat inca de la inceput o imagine negativa despre rromi in mintea europenilor. Rromii practicau ghicitul ca ocupatie si foloseau blesteme pentru a se razbuna (pentru ca nu puteau folosi alte metode mai "conventionale"), astfel incat ei sunt asociati cu magia neagra, lucru deosebit de grav in societatile europene aproape paranoice cu privire la religie din evul mediu.

Toti rromii – unii mai mult, altii mai putin – au pastrat traditia "puritatii" si "impuritatii" din India, care impune pastrarea distantei fata de gadje (non-rromi) – lucru care in mod sigur a contribuit la formarea unei imagini incorecte despre rromi si a impiedicat comunicarea dintre rromi si restul populatiei. Gadje au fost vazuti ca "impuri" datorita modului lor de viata si ignorantei lor cu privire la codul celor "pure" si "impure".

Datorita stilului lor de viata si discriminarii, rromii nu au avut pentru mult timp acces la sistemul judiciar si nu au putut sa-si apere drepturile sau chiar sa-si exprime punctul de vedere. Minoritatile germana, maghiara si evreiasca au avut si au un stat care sa-i sustina si sa le apere interesele, spre deosebire de rromi, care nu au avut pe nimeni.

Istoria a aratat de nenumarate ori ca natiunile opresoare simt nevoia sa ii invinuiasca pe cei opresati pentru situatia creata. Nazistii aveau explicatiile lor pseudo-stiintifice cu privire la inferioritatea unor rase. In Africa de Sud in timpul apartidului (care a disparut acum mai putin de 15 ani), unii albi motivau opresiunea negrilor pe motive religioase, considerandu-i o rasa mentionata in biblie ca pacatoasa si deci condamnata de insusi Dumnezeu la servitudine. Multi in Romania considera ca discriminarea rromilor este vina lor: ca fura, ca nu se spala, ca nu se duc la scoala, ca tara e a romanilor cine i-a pus sa vina aici etc. Aceste prejudecati sunt pur si simplu false, cum am demonstrat mai inainte. A da vina pe victima este un proces cunoscut si studiat de psihologi, dar rareori recunoscut ca atare la o scara asa de mare ca intreaga populatie a unei tari.

5 Prejudecati Clasice

Rromii fura

Ca orice minoritate, rromii sunt usor de categorizat. Cateva exemple de unguri care au refuzat sau nu stiau sa vorbeasca romaneste in Transilvania au dus la povesti de genul ca toti locuitorii anumitor localitati refuza sa vorbeasca romaneste; cateva exemple din mass-media de rromi care fura au dus la generalizarea ca toti rromii fura. Cand non-rromi fura miliarde din buget si saracesc intreaga tara, vina cade pe ei personal. Cand un rrom fura o gaina pentru a-si hrani familia, vina cade pe el dar in acelasi timp si pe toti rromii.

Rromii nu se spala

Datorita codului celor "pure" si "impure", rromii pastreaza norme stricte ale igienei (evident, in masura posibilitatilor materiale). Prejudecatile de genul "rromii nu se spala" se datoreaza deci culorii pielii sau situatiei materiale.

Rromii nu se duc la scoala

Sistemul scolar a refuzat pana de curand sa recunoasca rromii ca o minoritate culturala cu interese si nevoi diferite de cele ale populatiei majoritare. Aceasta, asociata cu motive economice a dus la situatia educationala cu care se confrunta rromii astazi. Un alt factor este discriminarea la locul de munca. Un rrom, chiar educat, are putine sanse de a primi posturi de conducere. De multe ori, educatia pur si simplu nu este vazuta ca o modalitate de a reusi in viata pentru rromi.

Rromii nu sunt romani

Desi rromii sunt cetateni romani, au fost prezenti in Romania de peste 600 de ani si majoritatea au ca limba materna romana, ei sunt inca vazuti ca straini pentru simplul fapt ca arata diferit. Un alt lucru ignorat este ca multi rromi si-ar fi continuat migratia spre centrul Europei daca nu ar fi fost tinuti in sclavie in Tarile Romane (ca dovada faptul ca multi au plecat dupa abolirea sclaviei). Rromii sunt vazuti ca invadatori, cand situatia este exact invers: ei eu fost obligati sa ramana pe teritoriul tarii noastre.

Si oricum, in momentul de fata marea majoritate a rromilor sunt la fel de 'romani' ca si restul romanilor.

Rromii sunt mai negri

Desi aceasta prejudecata nu prezinta asa multe probleme ca cele precedente, cred ca merita totusi mentionata. Evident, unii rromi sunt mai negri. Si asta e probabil un lucru fericit, tinand cont ca persoanele fara astfel de noroc din nastere stau vara la soare sa se bronzeze, sau dau bani la saloane de frumusete pentru bronzat artificial (si isi risca sanatatea pentru o piele mai neagra, pentru ca bronzul -natural sau artificial- este principalul factor de risc pentru cancerul de piele).

Dar, tinand cont ca unii romani sunt mai albi decat altii, si aceeasi persoana e mai alba iarna si mai neagra vara, se trage usor concluzia ca marea majoritate a rromilor nu sunt destul de 'mai negri' decat restul populatiei pentru a putea fi identificati ca rromi dupa culoarea pielii.

Citeste pana la capat, nu fugi inainte:


Am învăţat că ....ar trebui să mă bucur că Dumnezeu nu-mi dă chiar tot ce cer .
Am învăţat că ....banii nu pot cumpăra "clasa" (stil) .
Am învăţat că ....micile întămplări zilnice fac viaţa spectaculoasă.
Am învăţat că ...sub scutul cu care ne acoperim, e cineva care vrea să fie apreciat şi iubit.
Am învăţat că .... Dumnezeu n-a făcut totul intr-o zi . Ce m-ar face sa cred ca eu pot?
Am învăţat că ... ignorând faptele, situaţia nu se schimbă; mai mult, nici nu se rezolvă.
Am învăţat că ....dacă îţi faci planul să te răzbuni pe cineva, nu faci decât să-i permiţi să continue să te rănească.
Am învăţat că ....dragostea, nu timpul, vindecă toate rănile .
Am învăţat că ...cea mai uşoară cale de a mă împlini ca persoană, este să mă înconjur de oameni mai deştepţi decât mine.
Am învăţat că .... toţi oamenii noi pe care-i întâlneşti merită să fie salutaţi cu un zâmbet .
Am învăţat că .... nimic nu e mai dulce decât să dormi alături de bebeluşii tăi, şi să le simţi respiraţia pe obraz.
Am învăţat că ....până nu te îndrăgosteşti, nimeni nu-ţi pare perfect.
Am învăţat că ....viaţa e uneori grea, dar eu sunt mai tare !
Am învăţat că ...ocaziile nu sunt niciodată pierdute; altcineva le va lua pe cele pe care tu le-ai omis.
Am învăţat că ....dacă nutreşti amărăciunea din suflet, fericirea se ascunde de tine.
Am învăţat că ...aş vrea să fi spus celor dragi că îi iubesc înainte de a fi prea târziu...
Am învăţat că ....ar trebui să avem vorbe blânde şi tandre, căci mâine s-ar putea să fim nevoiţi să le înghiţim!
Am învăţat că ....zâmbetul e un mijloc foarte ieftin de a arăta mai bine.
Am învăţat că .... nu pot schimba felul în care percep unele lucruri, dar pot schimba acele lucruri.
Am învăţat că .... în momentul când noul tău născut îţi prinde degetul mic cu pumnuleţul lui, eşti legat pe viată.
Am învăţat că .... cu toţii dorim să ajungem pe vârful muntelui, însă toată fericirea şi plăcerea stă în procesul însuşi al urcuşului.
Am învăţat că ...cel mai bine e să dăm sfaturi numai în doua circumstanţe: când ni se cer, şi când e o situaţie de viată şi moarte .
Am învăţat că .... cu cât am mai puţin timp, cu atât înfăptuiesc mai multe.

Dezrobirea romilor

Obiectivele principale ale programului

Ø Creşterea sentimentului de solidaritate al tinerilor, în sensul apartenenţei la un unic spaţiu, Europa
Ø Implicarea activă a tinerilor în toate domeniile vieţii sociale
Ø Creşterea spiritului de iniţiativa, solidaritate şi antreprenorial al tinerilor
Ø Includerea în program a tinerilor cu posibilitate / oportunitate redusă
Ø Se estimează că între 50 si 75% din populaţia României nu ştie nimic despre sclavie**. Manualele şcolare de istoria romanilor abia menţionează "dezrobirea", fără însă a da vreo explicaţie. Pe de altă parte, toţi românii ştiu ca negrii au fost sclavi în America.

Robia/sclavia romilor.



Se considera ca aceasta situaţie este inacceptabilă. Într-un fel, este de înţeles că istoricii românii au motive să nu menţioneze acest capitol ruşinos din istoria ţării prea des. Toate manualele de istorie şcolara au ca moto "românii au dus numai războaie de apărare" şi "românii nu au făcut rău la nimeni". Chiar termenii folosiţi cauzează uneori confuzie, de natură să diminueze gravitatea situaţiei. Se vorbeşte despre "rob" în loc de "sclav" şi de "dezrobirea ţiganilor" în loc de "abolirea sclaviei în Moldova şi Ţara Românească". Deşi corect din punct de vedere istoric, termenul robie este mai cosmetic şi amestecat de unii oamenii cu termeni ca iobag, şerb etc. termeni şi aşa destul de neînţeleşi de către unii oameni. Deşi situaţia ţăranilor iobagi se înrăutăţeşte din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea şi ajunge foarte aproape de sclavie, ei nu au fost niciodată sclavi ca romii, adică fără personalitate juridică, făcând parte din bunurile stăpânului. În limbajul modern, termenul "sclav" este mai potrivit decât sinonimul său "rob".



Robia (sclavia) a fost una din realităţile sociale care a ţinut de specificul rasial în perioadele istoriei premoderne şi care a persistat până la jumătatea secolului al XIX-lea. Pe toate continentele, sclavia modernă a fost un mod de existenţă care a ţinut de mentalul colectiv al timpului. Nici Principatele Române nu au făcut excepţie de la realitatea sclaviei, aici romii fiind timp de jumătate de mileniu robi ai statului, Bisericii şi particularilor. Dezrobirea romilor a fost unul din principalele puncte ale modernităţii, ale liberalismului şi intelectualilor aboliţionişti români din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În 1855-1856, ultimii romi sclavi particulari din Principatele Române deveneau oameni liberi, robia intrând în istorie.



De la emanciparea romilor din 1855-1856, au trecut 151 de ani, răstimp în care condiţia acestei minorităţi s-a îmbunătăţit constant, în conformitate cu cursul general al timpului. Ţiganii, veniţi în spaţiul românesc începând cu secolul al XIII-lea din nord-vestul Indiei, au început să înveţe carte şi să urce în ierarhia socială. Date atestate de istoricul Viorel Achim de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucureşti, care schiţează cadrul cult "Robia ţiganilor a durat în Ţările Române aproximativ 6 secole, de la venirea acestei populaţii de origine indiană pe teritoriul României şi până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ţiganii au fost robi ai statului, ai mănăstirilor sau ai boierilor. Robia a fost o instituţie bine precizată în cadrul societăţii medievale şi moderne româneşti, legile fiind foarte clare în ceea ce priveşte condiţia robului: drepturile, mai bine zis lipsa de drepturi, tratamentul său. Moldova şi Muntenia au moştenit această instituţie în perioada modernă. În jurul anului 1830 a început procesul de modernizare şi unul dintre vestigiile trecutului la care intelectualitatea românească se raporta era robia. Aceasta era inacceptabilă pentru societatea pe care ei voiau s-o formeze atunci. Ideea abolirii robiei şi-a făcut loc cu greu în societate, primele cereri în acest sens au apărut pe la 1837-1838. Până atunci, nimeni nu şi-a pus această problemă, a emancipării unei populaţii atât de numeroase. În 1845, în ajunul revoluţiei de la 1848, ideea dezrobirii ţiganilor a mai prins oarecum."

Argumentele umanitare pentru desfiinţarea robiei au avut un slab ecou în rândul deţinătorilor de robi. Atunci, aboliţioniştii români au mizat pe eficienţa economică a acestei instituţii. Intelectuali ca Mihail Kogălniceanu ori Ion Cîmpineanu, acesta din urmă fiind primul boier care şi-a eliberat robii în 1837, au dus campanii aboliţioniste înverşunate în presă şi în intervenţiile publice. Viorel Achim arată tactica folosită de aboliţionişti pentru convingerea proprietarilor de robi să-i elibereze: "Existau numeroase rezerve în legătură cu abolirea robiei, întrucât marea boierime stăpânitoare de robi nu voia să renunţe la această condiţie, de stăpâni de robi, chiar dacă datele economice ar fi trebuit să-i încurajeze în a acorda libertate robilor lor. Mai precis, robia nu era rentabilă. Unul dintre argumentele pe care intelectualii români aboliţionişti l-au folosit a fost tocmai acest caracter nerentabil al robiei. Întreţinerea armatei de robi de la marile curţi boiereşti costa mult mai mult decât beneficiile pe care le aducea munca acestor oameni, aparent gratuită. După 1850, boierimea română a înţeles necesitatea dezrobirii, nu neapărat din considerente umanitare, ci din raţiuni economice."

Poate unii romi în ziua de astăzi se simt ruşinaţi să afle că strămoşii lor au fost sclavi. Din contră, daca cineva trebuie să se simtă ruşinaţi atunci aceştia sunt cei care i-au adus in aceasta stare. Romii au dovedit o enormă putere prin faptul ca au supravieţuit acestor 500 de ani, şi mai mult, că au reuşit să-şi păstreze limba, tradiţiile şi identitatea ca popor. Nu de puţine ori, romii au riscat pedepse cumplite fugind de la stăpâni pentru a trăi o viaţă libera şi trebuie să fim mândri de rezistenţa care a avut loc.


Holocaustul ţiganilor.



Genocidul din România poate fi pus cu pe seama naziştilor germani. Autorităţile române şi Conducătorul Antonescu i-au deportat pe romi în Transnistria, dar măsurile anti-evreieşti, ca şi cele împotriva bulgarilor, maghiarilor şi, fireşte, romilor au început încă din anul 1933.
Deportarea romilor în Transnistria a fost întru totul opera guvernului Antonescu, nu numai ca realizare, ci şi în privinţa ideii. Înainte de regimul Antonescu, în România nu a existat o politică faţă de romi. La nivelul factorilor politici, romii nu erau văzuţi ca o "problemă". Chiar dacă erau recenzaţi ca etnie aparte, cu o limbă proprie, ei erau trataţi mai mult ca o categorie socială. În consecinţă, în acţiunea autorităţilor româneşti, romii nu au fost incluşi printre minorităţile naţionale; legislaţia în privinţa minorităţilor nu s-a referit şi la ei. Naţionalismul românesc din perioada interbelică a fost străin de atitudini şi manifestări împotriva romilor, iar politicile de românizare adoptate de guvernul Goga în 1938 şi apoi în timpul regimului de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea nu i-au vizat pe romi. Comisariatul General al Minorităţilor, înfiinţat în 1938, nu s-a ocupat şi de romi.
În perioada interbelică, în viaţa politică din România nu a existat o "problemă ţigănească", aşa cum a existat o "problemă evreiască". Semnificative în acest sens sunt relaţiile de colaborare care au existat între unele partide politice şi politicieni români şi liderii romi. Unii lideri romi s-au înscris în aceste partide. În ajunul alegerilor parlamentare din 1937, ziarul "Ţara noastră", oficiosul Partidul Naţional Creştin, condus de Deportarea romilor nu s-a bucurat de suportul populaţiei româneşti şi au existat proteste din toate mediile. O categorie de proteste a venit din partea elitei politice sau culturale. Astfel, la 16 septembrie 1942, când deportările erau în curs, preşedintele Partidului Naţional Liberal, Constantin I. C. Brătianu, a trimis mareşalului Ion Antonescu o scrisoare de protest, în care invocă argumente de natură umanitară şi morală, caracterizând deportarea romilor drept un act nejustificat şi crud, "care ne va duce cu câteva secole înapoi din istoria omenirii". Acest protest a fost un act cu caracter politic: C.I.C. Brătianu precizează că responsabilitatea pentru această decizie revine exclusiv mareşalului Antonescu şi că politica acestuia faţă de romi nu avea nimic de-a face cu politica guvernelor anterioare. El spune că "aceşti cetăţeni români nu au fost până astăzi supuşi în Statul nostru la un tratament special". Brătianu menţiona în acest context "persecuţiile şi expulzarea evreilor, ca represalii în contra coreligionarilor lor din Bucovina şi Basarabia şi sub influenţa tratamentului ce au suferit în Germania". Conducătorii Partidului Naţional Ţărănesc şi-au exprimat solidaritatea cu protestul lui Brătianu. Marele compozitor George Enescu a intervenit în persoană la mareşalul Antonescu pentru romii muzicanţi, "afirmând că pleacă şi el în caz de-i duce muzicanţii la Bug". De asemenea, conducerea unor companii, cum au fost Căile Ferate Române, de teamă că deportările se vor extinde şi la alte categorii de romi, a intervenit în favoarea angajaţilor lor de origine rromă

În anul 1942, în cadrul politicii de purificare etnică promovate de guvernul Antonescu, 300 000 de romi din România au fost deportaţi . În acest număr erau cuprinşi toţi romii nomazi, precum şi o parte dintre romii sedentari - cu toţii fiind consideraţi o "problemă" datorită modului de viaţă, sau lipsei mijloacelor de existenţă. Deportaţii reprezentau aproximativ 12 la sută din totalul populaţiei rrome din ţară.
Datorită condiţiilor de existenţă foarte dure din locurile de deportare, îndeosebi datorită foametei, frigului şi bolilor, circa 40000 dintre deportaţi au murit în Transnistria. Supravieţuitorii s-au întors în ţară, în primăvara anului 1944, o dată cu retragerea din Transnistria a Armatei şi autorităţilor române.

-- Indiferenţa / toleranţa la marginea societăţii.
-- Politica de asimilare
Acestea trebuie să formeze parte integrală a textelor şcolare, pentru că nu numai că nu trebuie să uităm noi istoria noastră, dar nici cei responsabili pentru aceste crime împotriva umanităţii nu trebuie să uite; pentru că dacă astfel de lucruri sunt uitate, ele se pot întâmpla din nou."


Aşa cum am susţinut de 1000 ori pe aici, romii trebuie să se integreze în societate, dezvoltând cultura şi limba proprie, mai ales că din statistici reale reiese că sunt peste 10% din populaţia Statului, răspândiţi aproape uniform pe întreg teritoriul.Romii, după o lungă discriminare, au dreptul la recunoaşterea ca Neam si Naţiune. De fapt, conform reglementărilor internaţionale, Romii SUNT O NAŢIUNE FĂRĂ STAT.Ţinând cont că cei mai mulţi romii din Europa sunt in România, se poate spune fără să jignim pe nimeni, că PATRIA ACTUALĂ A ROMILOR ESTE (ŞI) ROMÂNIA.